Încet Încet

Odată, de mult, construiam un castel de nisip Pe malul unui val, fără nici o grijă pe lume, La ani lumină de lacrima primului rid, De firele albe ce păreau atunci ficțiune... Încet încet, vrem nu vrem, îmbătrânim, Degeaba înjurăm și bombănim, Discret, indiferentul metronom Ne strecoară-n mână un baston... Încet-încet, oricât de mult ne-mpotrivim, Oricât ne-am strădui, ne rablagim, Bilet de-ntors nu este în meniu, Sper să-mi termin cântecelul viu... Oricine are mai mult de douăzeci de ani A început deja să se descompună, La treizeci ești la fel de expirat ca Adam După care n-are rost să-ți mai spun – ești un fel de legumă... Un colț de ochi are fix trei dâre de râs, Fruntea se miră mereu de câte o știre, Firele albe buchete-buchete s-au strâns, Viața se transformă încet într-o amintire... Propun să nu ajungem niște triști – Ce-ar fi să ne comportăm de parc-am fi turiști? Să luăm de păr destinul ăsta fatal Și să-l transformăm într-un carnaval!