Omul Care Încă Simte

Îmi leg șireturile - ele se dezleagă iară Seamănă mult cu sănătatea mea emoțională Îmbrac mănușile dacă se lasă frig afară Să nu simt rece măcar din lumea exterioară Doar uneori mi-e bine, doar uneori mă ține Dorința de a trăi nu pentru azi, ci pentru mâine Probabil și la tine e cam ca și la mine Tristețile noastre ne știu mai bine decât oricine Sunt mari ambuteiajele din capul meu Sau poate am rămas prea mult în Chișinău Dar dacă astea două sunt legate, atunci o să merg pe jos, căci eu așa le rezolvam mereu Bancnota națională se numește leu Dar la cum sare aș numi-o cimpanzeu Un lucru, însă, ne unește - suntem ambii moldoveni și ne-am obișnuit că-ntotdeauna-i greu Și-așa-mi vine câteodată, dorule Și-așa-mi vine câteodată Să dau cu cuțitu-n piatră Să dau cu cuțitu-n piatră, dorule Și-așa-mi vine câteodată, dorule Privirea din oglindă nu știe să mintă Căci timpul niciodată nu primește mită Minciuna agită, durerea achită Iar mie-mi place să am bani și mintea liniștită Pe stradă atâtea fete, atâtea ispite Dar ori ai pofte ori ai visuri împlinite Sistemul vrea să fii cuminte, nu să fii cu minte Unii încearcă să îl schimbe, alții să-l evite Vreau să trăiesc ca să mă țină minte Și pentru fapte și pentru cuvinte De multe ori mi-o ia gura pe dinainte și-nțeleg c-aș face altfel dac-aș fi părinte Deși-n lumea asta e dinte pentru dinte Așa și n-ajungem la măseaua de minte Vreau să fiu omul care încă simte La cununii, la nunți, la botezuri și la morminte Și-așa-mi vine câteodată, dorule Și-așa-mi vine câteodată Să dau cu cuțitu-n piatră Să dau cu cuțitu-n piatră, dorule Și-așa-mi vine câteodată, dorule