Iubito, când vara se duce
E timpul să pleci printre struguri
Să-nveţi cum să suferi de dulce
Și-apoi, printre crengi fără muguri
S-aștepți numai toamna-n răscruce
Iubito, e vara bătrână
Te uită-n oglindă și minte
Nu vezi cum îți cresc frunze cinci la o mână
Și plângi de durere cu alte cuvinte
Pe care le știu pe de rost numai câinii din lună
