Acești ochi

Ochii tăi de întuneric poartă umbre în retine Oameni ce-au trecut prin vreme și în ei au poposit Și mă poartă-n miezul nopții câteodată și pe mine Cel ce fără de scăpare și-mpotrivă-i, te-a iubit Ochi umbriți ca de liane de răsfrânte gene lunge Șerpi ce-și picură veninul când se uită trist în jos Ca o mare ce coboară când nisipul o împunge Și-i sfărâmă valul tânăr ca un pui de albatros Câteodată-i simt sub piele cum dansează și mă sapă Trec prin carne până-n coastă și acolo fac prăpăd Simt cum viața înlăuntru-mi ca un mugur tânăr crapă Și prin ei, ca prin binocluri, toată nemurirea văd Ochii tăi sunt vinul care intră-n sânge și te-mbată Adâncimi unde lumina mai adoarme uneori Două hăuri unde-ncape toată liniștea deodată Și prin care ies în lume ghețuri preschimbate-n flori Ochi făcuți pentru visare și să mângâie înaltul Care m-au văzut odată doar pe mine-n fața lor Care strălucesc acuma, care râd, privind la altul Și de care-ntotdeauna mi-e îngrozitor de dor Câteodată-i simt sub piele cum dansează și mă sapă Trec prin carne până-n coastă și acolo fac prăpăd Simt cum viața înlăuntru-mi ca un mugur tânăr crapă Și prin ei, ca prin binocluri, toată nemurirea văd Câteodată-i simt sub piele cum dansează și mă sapă Trec prin carne până-n coastă și acolo fac prăpăd Simt cum viața înlăuntru-mi ca un mugur tânăr crapă Și prin ei, ca prin binocluri, toată nemurirea văd Și prin ei, ca prin binocluri, toată nemurirea văd Și prin ei, ca prin binocluri, toată nemurirea văd