Cântec de omături

Ne-am reîntors din iarnă Ca dintr-un lung război Lăsând în urmă drumul Ce șchioapătă în noi Că nici nu se mai vede De toți copacii ninși Unde-s învingătorii Și unde cei învinși... Și osteniți spre casă Ne-ntoarcem vii și morți Purtând în piept cămașa Ce-au tras-o mulți la sorți Că nici nu se mai vede De pașii tuturor Unde e drumul nostru Și unde-i drumul lor... Și tot mai lungă-i calea Și gerul cade-n unghi Ne-a-ncolăcit privirea Și mergem pe genunchi Că nici nu se mai vede De câtă floare-a nins Ce uși închide vremea Și câte a deschis... Ni s-a pierdut și urma Pe cruci de mărăcini Ni-e carnea despuiată Ne-acoperim cu spini Că nici nu se mai vede Din semnele perechi Unde e rană nouă Și unde-s răni mai vechi... Și geme ca-ntr-un bocet Și cântă ca de nunți Ne-ngroapă tot omătul Și ne-a trecut de frunți Că nici nu se mai vede De-colo sus din cer Nici sufletul de mâine Nici sufletul de ieri... Că nici nu se mai vede De-colo sus din cer Nici sufletul de mâine Nici sufletul de ieri...