Acum se întâmplă

Cu lacrimi se poate spăla un păcat Aşa că, ia seama şi plânge cinstit Pentru tot ce-ai urât sau tot ce-ai iubit Și, încă, în suflet, nu-ţi este iertat E ora când luna adoarme prin lupi Și oraşele put a picior de călău E lumea o pâine din care să rupi Și să mesteci flămând cu priviri de dulău Trec anii la fel cum s-ar stinge-un chibrit Mai e timp de-o ţigară şi de-un rest de cafea Să iubeşti o femeie Să te laşi prea zidit În biserici să afle toată lumea de ea Sau să pui lângă poartă patru meri, ca să fie Acolo, de-o trece pe drum careva Trec anii la fel cum s-ar stinge-o stafie pe care N-o cheamă nicicând cineva Nicicând cineva Nicicând cineva Nicicând cineva E clipa când zaruri se scaldă-n noroc Pe la mesele vieţii trec oameni bizari Care-au fost prea săraci şi acum prea avari Să rămânem săraci ca să aibă ei loc E timpul să prinzi pe sub mână o tâmplă Să stai prin butoaiele lumii un veac Să-ţi fie de oameni, să-ţi fie de leac Norocul că ştii că acum se întâmplă! Trec anii la fel cum s-ar stinge-un chibrit Mai e timp de-o ţigară şi de-un rest de cafea Să iubeşti o femeie Să te laşi prea zidit În biserici să afle toată lumea de ea Sau să pui lângă poartă patru meri, ca să fie Acolo, de-o trece pe drum careva Trec anii la fel cum s-ar stinge-o stafie pe care N-o cheamă nicicând cineva Nicicând cineva Nicicând cineva Nicicând cineva Nicicând cineva Nicicând cineva Nicicând cineva