Buna Variantă Rea

La noapte ne certăm definitiv, Ne despărţim în mici felii de pâine Şi ne urâm acum fără motiv, Să ne-mpăcăm fără motive mâine. Nu-i cauză şi nu e nici efect În toată încleştarea asta mare, Iubirea noastră toată-i un defect, Ferească Dumnezeu să se repare. Îmi vine să te-njur de Dumnezeu Şi-apoi să-l rog pe El să te salveze Eşti binele, precum eşti răul meu, Cea mai cumplită dintre ipoteze. Mă calci pe nervi şi mă înnebuneşti, Ai să mă faci, fierbinteo şi rebelo, Cu-aceste negre mâini împărateşti Să-ţi nimeresc gâtlejul ca Othello. Tu, am impresia, nici nu observi Cu ce iubire te păstrez în mine, Pe inimă te duc, te port pe nervi, M-ai prefăcut în cioburi şi ruine. Îmi vine să te-njur de Dumnezeu Şi-apoi să-l rog pe El să te salveze Eşti binele, precum eşti răul meu, Cea mai cumplită dintre ipoteze. La tot ce-i hotărât definitiv Nu am nici azi nimica împotrivă, Dar eu mă tem să nu găsim motiv Pentru o despărţire relativă. Promite-mi că pe celălalt tărâm Ne vom vedea cu nişte ochi de gheaţă Atâta timp cât nu ne hotărâm La scurta despărţire de o viaţă.