Ninge iar, ca în povești

Ninge iar, ca în poveşti,

În oraşul meu şi pe strada mea;

De la geam doar de priveşti

Şi te uimeşti

Cum ninge iar, ca în poveşti!

De un an tot aştept să se-ntâmple şi

Chiar aseară s-au ivit fulgii argintii;

La fereastră m-au chemat toţi cu glasuri mici:

„Ne-am întors, ninge iar, iată-ne aici!”

Ninge iar, ca în poveşti,

În oraşul meu şi pe strada mea;

De la geam doar de priveşti

Şi te uimeşti

Cum ninge iar, ca în poveşti!

Pe un ram îngheţat două vrăbii stau

Zgribulite şi chef de nimic nu au:

Baba Iarna din nou pare că le-a surprins,

Fulgii cad – năzdrăvani - peste ele-ntr-adins.

Ninge iar, ca în poveşti,

În oraşul meu şi pe strada mea;

De la geam doar de priveşti

Şi te uimeşti

Cum ninge iar, ca în poveşti!