. /În /Îm /Pre //Ună .

Așa începe totul, ca-ntr-un vis Așa începe totul, ca-ntr-un vis Salve de tun, un foc aprins De mâini înghețate amintindu-și Totul se destramă, așa cum ți-am promis Și-o să scăpăm – primește-ți sentința ultima oară Fugim oriunde-ar fi, rămânem orice-ar fi Împreună Oricât ne-ar costa și-orice ar însemna Împreună Pe străzile nopții bețivii trec urlând Urlându-și rugăciunea la clădiri ca și când Doar focul ar fi sfânt, și-n rest tristețe de canal Și vântul rupe totul și pe mare niciun val Noi alergăm, noi evadăm mână-n mână Oricât și orice ar mai putea însemna împreună Și ce sens are tot? N-o să știm prea curând N-a rămas chiar nicio urmă, niciun semn, niciun cuvânt? Întreb și iar întreb și-aud doar marea foșnind: "E-așa frumoasă viața – de ce s-o irosești trăind?" Și noi fugim cât putem, trăim cât putem Împreună Orice-ar însemna și-oricât ar mai conta Împreună E târziu fără tine și focul e stins Și nu mai am habar – cine-a pierdut, cine-a învins? Așa se sfârșește, exact ca-ntr-un vis Adică fără soluții, neclar și imprecis În vis alergăm, în vis luminăm mână-n mână Orice-ar mai putea însemna împreună