Ultima toamnă

o toamnă fără căpătîi mai dă-mi cum aveam,

mi-e dor şi alean...

şi înc-o dată sub călcîi aşterne-mi noian,

de frunze — ocean ...

tare pătimind, cu amar, cu jind voi să mă întind

sub salcîmii goi ...

iarăşi prin zăvoi mă vreau zăbovind ...

să-mi cadă peste cei plăvii obraji, amîndoi,

foi încă moi ...

şi doar ce-mi lasă rubinii frunze tîrzii,

să stea încă vii ...

cîte frunze plîng cerii de prin crîng soarelui călîi ...

cîte se răsfrîng razele-aurii ...

... pădurea mea dintîi ...

cîte frunze ştiu, şterse-n arămiu peste mine curg

poate încă viu ....

... soare stacojiu ...

... ultimul amurg ...