Nicăieri

Câteodată, viața-i panaramă

Câteodată, lucrurile nu se leagă

Nu mă plâng, zic, am înțeles demult:

Că cicatricile sunt cel mai bun scut

În momente-n care nu ai destinație

Pregătește-te pentru orice situație

Când alegi că practica primează

Acceptă că orice filozofie încetează

În vremurile astea așa ciudate

Tot ce poți să îți oferi e doar sinceritate

Știu, adevărul doare

Dar îl prefer față de alte minciuni otrăvitoare

Nu mint și nu mă mint

Nu am scrupule, că și așa n-am prea mult timp

Deci, dacă azi nu e ce îți doreai ieri

Îți ofer un bilet spre nicăieri

Plec spre nicăieri și nu mă-ntorc

Am pe catarg, capul de mort

Cine vrea să plece, să plece, am spus

Cine vrea să vină, să vină, o mână sus

Plec spre nicăieri și nu mă-ntorc

Am pe catarg, capul de mort

Cine vrea să plece, să plece, am spus

Cine vrea să vină, să vină, o mână sus

Când nu mai știu cine sunt

Aprind unul, îmi pun căștile și cânt

Insomnii, noaptea târziu

Simt că urlu singur în pustiu

Mă descurc tot mai prost cu proștii

Încă sper c-o să pot să trezesc roboții

Fac tot ce pot și las în grija sorții restul

Dar uneori nici asta nu e destul

Închiși în propria închisoare a sufletului

Rămânem prizonierii eului

Fiecare își exagerează partea

De-asta doar oamenii cu arme pot aduce pacea

În fabrica asta de tocit spirite

Îți dau cel mai prost sfat: minte-te

Dacă azi nu e ce îți doreai ieri

Îți ofer un bilet spre nicăieri

Plec spre nicăieri și nu mă-ntorc

Am pe catarg, capul de mort

Cine vrea să plece, să plece, am spus

Cine vrea să vină, să vină, o mână sus

Plec spre nicăieri și nu mă-ntorc

Am pe catarg, capul de mort

Cine vrea să plece, să plece, am spus

Cine vrea să vină, să vină, o mână sus

Plec spre nicăieri și nu mă-ntorc

Am pe catarg, capul de mort

Cine vrea să plece, să plece, am spus

Cine vrea să vină, să vină, o mână sus

Plec spre nicăieri și nu mă-ntorc

Am pe catarg, capul de mort

Cine vrea să plece, să plece, am spus

Cine vrea să vină, să vină, o mână sus