Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

Ultima noapte de dragoste

(Ștefan) Ștefan Gheorgidiu (Woo) este student la filosofie

Căsătorit cu Ela, studentă la Litere, duc viață liniștită-n sărăcie

Asta până când tânărul moștenește de la Tache, unchiul lui bogat

O mare avere, iar iubita sa începe să uite de unde a plecat

Devine avidă de mondenitate

De viața de noapte și de escapade

Și de Grigoriade, un avocat

Cu care Ștefan crede că a fost înșelat

Excursia la Odobești pune la îndoială fidelitatea soției

Relația se destramă până când ajunge să nu mai fie

Fiindcă Ștefan se întoarce de la Azuga

O caută pe Ela, nu-i acasă (Unde-i?)

Ea se întoarce abia dimineață (Rrr)

Ștefan pune punct și divorțează

Plănuiește mare belea

Să-i omoare pe Grigoriade și Ela

Dar se întâlnește cu un locotenent-

Colonel și e chemat în regiment (Skrrt)

Întâia noapte de război

Ilustrează o imagine de groază a frontului cu o armată dezorganizată

Experiența războiului e crucială, dramatică, foarte ciudată

În război este rănit și se-ntoarce-n București

Ela-i pare o străină, nu mai crede în povești

La final, îi lasă tot, de la cărți la obiecte de preț

Părăsește iubirea ideală, rămâne singur, căutând un sens

În concluzie, având în vedere cele prezentate

Anterior, putem spune că “Ultima noapte”

E un roman modern de analiză psihologică

Obiectiv și realistic

Bombă!

“Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”

Special de la Camil Petrescu pentru voi

E un roman subiectiv, interbelic și este

Și un roman psihologic al experienței

Pentru că sursele de inspirație au fost

Jurnalu' pe care autorul l-a scris pe front

Și bătaia cu flori de la șosea, care era

Un vechi obicei bucureștean

Dar și filosofia lui Husserl, clar

Sau opera lui Marcel Proust, Camus și Stendhal

I-un roman analitc, ionic, știi ce zic?

Că acesta aparține genului epic

Tema este iubirea, în prima parte

Și războiul în a doua, creând o unitate

Deoarece aceste două părți iau ființă

Și acțiunea se petrece în aceeași conștiință

Ideea e că ambele sunt trecute

Ca niște experiențe cognitive absolute

Acum să trecem la partea narativă

Unde avem monolog interior și retrospectivă

Care dau tonul confesiv, unde mai pui

Că narațiunea se realizează la persoana întâi?

E homodiegetică, are focalizare internă

Și viziune “avec” și se observă

Identitatea dintre personaj și narator

Între individ și sine fiind un conflict interior

Dar și unul exterior - între individ și lume

El fiind o contradicție între rațiune și pasiune

Individul nu se adaptează societății

Din cauza moravurilor ei și-a mediocrității

Universul ia aspectul unui joc absurd și

De-aici rezultă dorința sinuciderii