î n⠀n u m e l e⠀b i n e l u i

(A-ta-tarara-ra) (A-ta-tarara-ra) Am rănit destul (destul) Chiar ce era mai drag (mai drag) Era să pierd în numele binelui Mă ascundeam, dar nu spuneam nimănui Am văzut destul (destul) Deși vreo vină n-am Era să pierd în numele binelui Mă ascundeam unde nimeni niciodată nu-i Și am ajuns în locu-n care trecutu-i praf și nu ne mai are Stările apăsătoare aici nu au putere Și dacă totul părea pe dos, înseamnă că ceva nu era bine Aveam încredere, instinctul nu minte Și dacă totul părea pe dos, cu timpul se rezolvă totul, știi bine Să ai încredere, instinctul nu minte Dar eram ceva de neatins Crezând naiv că asta mi-e forța Dar era o iluzie, și nu, eu nu cred în iluzie Iar golul creștea tot gol Și înăuntru doar întristarea Când scopul final nu mai era nici pacea și nici împăcarea Și am ajuns în locu-n care trecutu-i praf și nu ne mai are Stările apăsătoare aici nu au putere Și dacă totul părea pe dos, înseamnă că ceva nu era bine Aveam încredere, instinctul nu minte Și dacă totul părea pe dos, cu timpul se rezolvă totul, știi bine Să ai încredere, instinctul nu minte (Și dacă totul părea pe dos, înseamnă că ceva nu era bine) (Aveam încredere, instinctul nu minte) (Și dacă totul părea pe dos, cu timpul se rezolvă totul, știi bine) (Să ai încredere, instinctul nu minte) Și dacă totul părea pe dos, cu timpul se rezolvă totul, știi bine Să ai încredere, instinctul nu minte