Mai e un pic

Ați fost vreodată fericiți?

Sunt momente din astea rare, există momente din astea rare în viața unui om când ți se pare că toată viața e ca un puzzle complet.

Uneori merg pe stradă și mă simt recunoscător pentru ce am și simt că e aproape rușinos să-mi doresc mai mult.

Un om fericit?

Cum dracu’!?

Exact cum mă simt o secundă fericit, n-are cum să dureze…

De câte ori mi-am zis că te-am găsit

Și te-am analizat

Putea să fie totul pur emoțional

Da’-s mult prea rațional, de fapt

Când mă gândesc de când trăiești la mine-n cap

Și cât te-am proiectat

O singură privire m-a deconectat

Și m-am speriat

Am tot fugit și m-am hrănit

Cu tot ce nu puteam să simt la tine

M-am amăgit când am iubit

Doar cât de mult mă iubeai tu pe mine

Am tot fugit și m-am hrănit

Cu tot ce nu puteam să simt la tine

M-am amăgit când am iubit

Doar cât de mult mă iubeai tu pe mine

Mai e un pic

Și iarăși nu mai e nimic

Mai e un pic

Și iarăși nu mai e nimic

Am tot împins la bolovanu’ ăsta trist

Greoi și înghețat (mă simt)

Atâtea mii de ani de când nu s-a topit

A crăpat (nu-l simt)

Ca orice început identic fericit

Mereu nediferit (mă simt)

Sortit inevitabil unui sfârșit

Aceeași senzație la infinit

Am tot fugit și m-am hrănit

Cu tot ce nu puteam să simt la tine

M-am amăgit când am iubit

Doar cât de mult mă iubeai tu pe mine

Am tot fugit și m-am hrănit

Cu tot ce nu puteam să simt la tine

M-am amăgit când am iubit

Doar cât de mult mă iubeai tu pe mine

Am tot fugit și m-am hrănit

Cu tot ce nu puteam să simt la tine

M-am amăgit când am iubit

Doar cât de mult mă iubeai tu pe mine

Mai e un pic

Și iarăși nu mai e nimic