Radacini De Dor

Unde-i glasul codrilor? Dar cel al pădurilor? Unde-i vorba apelor? Sufletul românilor? De ce-i lași să mi te ia? Să te rupă în fața mea Să ucidă doina ta Și să-ți fure lacrima Unde-mi sunt pădurile? Un' le duc topoarele? Unde-s luate visele? De ce plâng iar frunzele? Unde-ți sunt apele dulci? Unde-ncerci să le ascunzi? Le-au secat izvoarele Lacrimi varsă pietrele Unde e pământul tău? Lume, mamă! Pare negru, foarte rău! Of! L-au vândut și l-au trădat! Lume, mamă! Pas cu pas pe tot l-au dat Plânge vântul, n-a uitat Unde sunt oamenii buni? De ce sunt mereu pe drum? De ce doru-n ei e-aprins? De ce lăcrimează-n vis? Unde-i glasul codrilor? Dar cel al pădurilor? Unde-i vorba apelor? Sufletul românilor? De ce-i lași să mi te ia? Lume, mamă! Să te rupă-n fața mea! Of! Să ucidă doina ta! Lume, mamă! Și să-ți fure lacrima! Of! Dacă nu mai poți așa... Lume, mamă! Fiindcă viața-i tot mai grea. Of! Dă-mi o șansă, ultima! Lume, mamă! Să aleg pe cine-oi vrea Și Ciuleandra om juca Foaie verde siminoc Țineți Ciuleandra pe loc Și-nc-o dată, măi băieți, hop și-așa și-așa! Două fire, două paie Luați Ciuleandra la bătaie Și-nc-o dată, măi băieți, hop și-așa și-așa! Foaie verde siminoc Țineți Ciuleandra pe loc Și-nc-o dată, măi băieți, hop și-așa și-așa! Două fire, două paie Ia Ciuleandra la bătaie Și-nc-o dată, măi băieți, hop și-așa și-așa! Când lumea-ți moare sub picioare – doare Și simți cum vrea să strige, dar nu poate Prin ce ne mai putem acum diferenția? Un lucru-i sigur: am pierdut direcția Și țara-n care stăm nu mai e-a noastră Și limba de-o vorbim e tot mai falsă Povestea asta se va șterge într-o clipă Pentru că de zeci de ani ne este frică Prin umbre vechi ce mai găsim repere Acum e moda să privim cum piere Tot ce e mai bun, tot ce-i frumos, tot ce-are suflet Rămâne-n urmă doar un tragic urlet Și e durere, frică, întuneric, ploi Când râdem, plânge inima în noi De prea mult timp stăm nemișcați, amorțiți Privim tăcuți cum suntem despărțiți Spune-o vorbă din popor Ești prin lume trecător Că ți-e greu sau că ți-e rău Să faci bine-n jurul tău N-am să uit în viața mea Glasul celui ce-mi spunea Doina este suflet viu Scoate omul din pustiu Joac-așa ca la-nceput Din cenuș-am renăscut Tot ce-i rău să ostenească Dragostea să n-o găsească Rădăcinile-s adânci Stau înfipte în pământ Nu le-a smuls furtuna rea Nu le-a uscat seceta Pune-urechea pe un pom El vorbește ca un om Știe ce-i în gândul tău Te ajută când ți-e greu Joac-așa ca la-nceput Din cenuș-am renăscut Tot ce-i rău să ostenească Dragostea să n-o găsească Hei, hei! Hei, hei! Hei, hei! Măi tată, mă! Joac-așa ca la-nceput Din cenuș-am renăscut Tot ce-i rău să ostenească Dragostea să n-o găsească Să se ducă drept în foc Să se facă scrum pe loc Să îl poarte pe un drum Până vin eu să-l adun Trece-un călător și cântă Trece pe-o cărare frântă Prin câmpia înflorită Cu inima veștejită El se plânge că-n cea lume Nimeni știe de-al său nume Nimeni nu se îngrijește De e mort ori de trăiește Din ce lut ne-am așternut Prin ce ape am trecut Câte vieți am căutat Locul ăsta minunat? Cin' mai poartă doru-n piept? Cine-și poartă visul drept? Cine mai privește-o stea Și vorbește blând cu ea? Oriunde te-ai depărta Nu uita de mama ta Nu uita unde-ai pornit Nu uita ce ai iubit Cin' mai poartă doru-n piept? Cine-și poartă visul drept? Cine mai privește-o stea Și vorbește blând cu ea? Oh, oh! Oh, oh! Oh, oh! Oh, oh!