Iubirea

Iubirea-i un râu năvalnic, Ce curge pe stradă Oamenii se închid în case Cu storurile trase De frică să nu-i vadă, Să-i ia, să-i ducă departe Nu au de ce a se teme Ei nu știu că le curge prin vene Iubirea e un râu, De vârtejuri e plin, Uneori are gust de miere, Alteori, de pelin Iubirea-i un râu năvalnic, Ce curge pe stradă Oamenii se închid în case De frică să nu se piardă Fiindcă nimeni nu le-a spus, Că nu e nimic de spus Doar ieși în soare afara Si lasă-te, lasă-te dus... Lasă-te dus... Ce ușor e de spus Lasă-te dus... Iubirea-i un râu năvalnic Te poate inunda Unii oameni o încearcă doar asa, Cu degetul, le e frică de ea Alții beau câte-o cană, atât cât le e sete Cei mai curajoși se desfată Beau pe îndelete, se-mbată. Eu nu vreau să mai plec Eu nu vreau doar setea să-mi potolesc Vreau să mă înec Vreau cât marea să iubesc Așa că ia-mă, lasă-mă fără suflare Decât să nu simt nimic, Mai bine să simt că mă doare Ia-mă, ia-mă cu tine, Du-mă departe, departe de mine O, ia-mă, ia-mă cu tine, Du-mă departe, departe de mine, de mine, de mine O, ia-mă, ia-mă cu tine, Du-mă departe, departe de mine, de mine, de mine Ia-ma, ia-ma cu tine, Du-mă departe, departe de mine