Descântec

Hai să te-mbrac numa-n rouă

Să-ți fie haină nouă

Să-ți întorc pe dos râsul somnoros

Hai să-ți aduc o pădure

Tu, lemn fără secure

Tu, frunză verde, crud

Tu, tu m-ai izgonit, m-ai izgonit

Și m-ai vândut

Pe-un fapt pierdut

Pe-un foc aprins, stau un an și-un minut

Să-l apăr eu, eu vânturi bat cât ești plecat

Iarba cea nebună și cer înalt cu lună

De-ar vrea

Să mai stea

Jar de plop uscat

Nu te stinge că-i păcat

De-ar vrea

Să mai stea

Am să-i umblu printre stele

Răscolind dureri cu ele

Să-i fie zile grele

Să-i las dorurile mele

I-am cântat, descântat

Să fie el lemn uscat, l-am iertat

Și să nu fie în zadar

Să nu te caut iar și iar

Am să te arunc din gând

Să nu știi când

Să rămâi flămând

Flămând de ochi verzui

Și tu al nimănui

Iarba fiarelor ți-e leac ușor, ți-e leac de dor

Iarba cea nebună și cer înalt cu lună

De-ar vrea

Să mai stea

Jar de plop uscat

Nu te stinge că-i păcat

Dar de-ar vrea

Să mai stea

Am să-i umblu printre stele

Răscolind dureri cu ele

Să-i fie zile grele

Să-i las dorurile mele

I-am cântat, descântat

Să fie el lemn(?) uscat, l-am iertat, uh, uh