In Valahia (2024 Remastered Version) [Remaster 2024]

În Neagra Vlahie şi caii sunt răi

Iar Vlad Vodă Dracul e pui de şeitan

La fel sunt şi codrii şi oamenii săi

Şi toţi pân-la unul îl vor pe Sultan

E neagră câmpia de turci pregătiţi

Cu arme în mână, sunt toţi cârmuiţi

De cruzi generali ai armatei păgâne

Nimic nu le-a stat în faţă să-ndure

Atacuri rapide (atacuri rapide) cu săbii de foc (cu săbii de foc)

Cu suliţi şi arcuri ce trec drept prin om

Dar Vlad îi aşteaptă (dar Vlad îi așteaptă) cu ape secate (cu ape secate)

Cu câmpuri uscate şi greu vânt de moarte

În jur este linişte ca în mormânt

Şi turcii miraţi stau fără cuvânt

Nu ştiu ce-i aşteaptă şi cred că de frică

Vlad Vodă s-a dus să scape de milă

Vlad Vodă s-a dus să scape de milă

Un strigăt se-aude şi oastea păgână

Nu ştie de unde se-aude chemarea

În braţe începe să simtă o teamă

Se luptă cu umbre ce nu ştiu să ierte

Din seară în ziuă îi muşcă valahii

Sunt obosiţi şi bolnavi otomanii

Nu ştiu ce se-ntâmplă, de unde le vine

Moartea în oase şi cât îi mai ţine

Spun rugăciunea (spun rugăciunea), Allah să-i asculte (Allah să-i asculte)

Apoi închid ochii şi speră să uite

Că sunt zile-ntregi (că sunt zile-ntregi) de când nu se-opreşte (de când nu se-oprește)

Atacul ce parcă din iarbă porneşte

Furia e mare şi vlahii sunt repezi

Lovesc fără milă şi taie din vene

Din vene-ncărcate de răul ce-ncearcă

Să calce pământul, să-l calce deodată

Să calce pământul, să-l calce deodată

Un strigăt se-aude şi oastea păgână

Nu ştie de unde se-aude chemarea

În braţe începe să simtă o teamă

Se luptă cu umbre ce nu ştiu să ierte

Vlad merge-ntr-o clipă, îmbrăcat ca un turc

Se pierde prin corturi şi taie duşmanul

Turcii speriaţi (turcii speriați) scot sabia şi luptă (scot sabia și luptă)

Dar între ei, nu ştiu un' să fugă

Se-omoară de frică, de frică nebună

Aceleaşi cuvinte le spun toţi cu ură

Vlad să dispară din lumea în care

Nimic pentru el nu este prea mare

Nimic pentru el nu este prea mare

Un strigăt se-aude şi oastea păgână

Nu ştie de unde se-aude chemarea

În braţe începe să simtă o teamă

Se luptă cu umbre ce nu ştiu să ierte

Nu iartă pe nimeni ce-aduce durerea

Şi nicio privire nu vezi că se-nchină

Sunt corturi în flăcări şi trupuri tăiate

Şi iar se aude cel strigăt din vreme