Afară-i atât de frig
Norii se bat cu perne zburând peste case-n orașu-adormit
Mă plimb pe străzi pustii
Văd oameni cu ochi de cărbune și nasuri din morcovi portocalii...
Când muguri se deschid
Și soarele mângâie neaua prin colțuri ce încă nu s-au topit
Încep din nou să visez
Cu ochii deschiși către lumea-mbrăcată-n culori mă tot minunez...
Iar tu îmi spui c-ai vrea să trecem direct la subiect
Că ești sătulă de discuții despre un alt cer perfect...
Afară-i atât de cald
Aproape că poți să faci o cafea dacă pui ibricul pe asfalt
E timpul să dispar
Să hoinăresc prin codrii ciopliți de un vechi meșter tâmplar
Iar tu îmi spui c-ai vrea să trecem direct la subiect
Că ești sătulă de discuții despre un alt cer perfect...
E destul pentru azi, m-am plictisit de baliverne
De discuții în doi peri
Și-aș vrea să trecem peste-acest veșnic început de
Dialog, să nu cântăm
Mereu aceleași refrene
Ca doi oameni stingheri
Ce se întâlnesc o dată pe an.
Când frunze ruginesc
Și vântul se joacă prin păr imitând un gest prietenesc
Copiii se-ntorc pe rând
În băncile școlii cu vara în suflet și vacanța în gând.
Iar tu îmi spui c-ai vrea să trecem direct la subiect
Că ești sătulă de discuții despre un alt cer perfect...
E destul pentru azi, te-ai plictisit de baliverne
De discuții în doi peri
Și-ai vrea să trecem peste-acest veșnic început de
Dialog, să nu cântăm
Mereu aceleași refrene
Ca doi oameni stingheri
Ce se întâlnesc o dată pe an.
