S-A Dus Amorul

S-a dus amorul, un amic Supus amândurora Deci cânturilor mele zic Adio tuturora Uitarea le închide-n scrin Cu mâna ei cea rece Și nici pe buze nu-mi mai vin Și nici prin gând mi-or trece Atâta murmur de izvor Atât senin de stele Și un atât de trist amor Am îngropat în ele! Din ce noian îndepărtat Au răsărit în mine! Cu câte lacrimi le-am udat Iubito, pentru tine! Și cu acel smerit surâs Cu acea blândă față Să faci din viața mea un vis Din visul meu o viață Să mi se pară cum că crești Precum răsare luna Din umbra dulcilor povești Din nopți o mie una Era un vis misterios Și blând din cale-afară Și prea era detot frumos De-au trebuit să piară Prea mult un înger mi-ai părut Și prea puțin femeie Ca fericirea ce-am avut Să fi putut să steie Prea ne pierdusem tu și eu În al ei farmec poate Prea am uitat de Dumnezeu Precum uitarăm toate Și poate că nici este loc Pe-o lume de mizerii Pentr-un atât de sfânt noroc Străbătător durerii! Și cu acel smerit surâs Cu acea blândă față Să faci din viața mea un vis Din visul meu o viață Să mi se pară cum că crești Precum răsare luna Din umbra dulcilor povești Din nopți o mie una Și cu acel smerit surâs Cu acea blândă față Să faci din viața mea un vis Din visul meu o viață Să mi se pară cum că crești Precum răsare luna Din umbra dulcilor povești Din nopți o mie una Și cu acel smerit surâs Cu acea blândă față Să faci din viața mea un vis Din visul meu o viață Să mi se pară cum că crești Precum răsare luna Din umbra dulcilor povești Din nopți o mie una