Urbanist Sessions

Taie, taie, huh, taie Taie dorul ăsta crud, mut, surd, brut Taie tot ce-am trăit de la-nceput Taie visu' meu neîmplinit Taie amintirea că de mult o viață te-am iubit Ce erou ești pe WhatsApp, cuvintele se scriu ușor Cuvinte grele și murdare care spintecă și dor Eu le șterg să nu le văd acolo, dar ele nu mor Se imprimă pe retină, se transformă ușor-ușor Într-o tristă poezie, într-o piesă în minor Într-un vis din altă viață, într-o lacrimă de dor Taie, taie ața dintre noi Noi n-am fost nicicând, niciunde, niciodată amândoi Ploaia rece pe poteci Timpul treci, tu nu mai treci Ploaia rece va spăla Lacrimile calde în urma ta Ploaia rece pe poteci Timpul treci, tu nu mai treci Ploaia rece va spăla Lacrimile calde în urma ta Hei, hm Bagă, bagă, bagă, bagă Hei Urbanist, Urbanist, hm Mi-a zis mama odată că Nimeni nu-nțelege și nimeni nu te iartă Că lumea e oarbă când e vorba de efort Și nu tre' să știe nimenea cât ai muncit de fapt Că viața-i tare crudă Și tre' să mergi numai cu fruntea înainte Niciodată să te-apleci Când greutățile te-apasă și oare de ce La alții e totu' bine, numai la tine nu e Când n-ai un ban pus deoparte Și nu-i cu "Doamne ajută!", să îți faci și tu o parte Și-a trebuit să te-angajezi să faci ceva În loc să vezi de visu' tău S-ajungi acolo unde vrea inima ta Acolo unde visai de mic Încă de când vedeai la alții și n-aveai nimic Acolo unde nimic nu te atinge și teama nu te-nfrânge Și tu ești șeful tău, ha, știi ce zic, ha Bagă, bagă, bagă, bagă, bagă, bagă bine Bagă tu că nimeni n-o să bage pentru tine Bagă, bagă, bagă, bagă, bagă, bagă bine Bagă tu că nimeni n-o să bage pentru tine Bagă muncă, bagă muncă, bagă muncă bine Bagă tu că nimeni n-o să bage pentru tine Bagă, bagă, bagă, bagă, bagă, bagă bine tu Bagă tu că nimeni n-o să bage pentru tine Bagă, bagă, bagă, bagă, bagă, bagă bine Bagă tu că nimeni n-o să bage pentru tine Bagă, bagă, bagă, bagă, bagă, bagă bine Bagă tu că nimeni n-o să bage pentru tine Bagă muncă, bagă muncă, bagă muncă bine Bagă tu că nimeni n-o să bage pentru tine Bagă, bagă, bagă, bagă, bagă, bagă bine tu Bagă tu că nimeni n-o să bage pentru tine, hei Uite dealu', uite valea (mmm) Uite drumu', uite calea (mmm) Doru' e prietenul, doru' este cântecul (mmm-mm) Oamenii uită de el, oamenii aruncă cu pietre în el, nu Spală nici răul de apă, nici sânge, nici ploaia ce tot de dor plânge, nu Și ce va rămâne din noi? Da Că toți ne scăldăm în noroi și Pereții din suflet ni-s goi Și sufletul rece și vremea ne trece Ascultă de nori și de iarbă Ascultă de vântul ce zburdă-n copaci Ascultă, omule-n bine Ascultă pământul și taci Ascultă de nori și de iarbă Ascultă de vântul ce zburdă-n copaci Ascultă, omule-n bine Ascultă pământul și taci "Ce te legeni, codrule, fără ploaie, fără vânt Cu crengile la pământ, cu crengile la pământ?" "De ce nu m-aș legăna dacă trece vremea mea? De ce nu m-aș legăna dacă trece vremea mea?" Dacă trece vremea mea... Iartă-mă că te-am iubit prea mult Și că nu pot să te mai uit Că n-am putut să fiu ceva ce ai fi vrut Că te-am iertat prea mult Că am slăbit așa de când te-am cunoscut Iartă-mă c-am fost așa de bună și nu te-am durut Eu, uite, nu te pot ierta că nu m-ai vrut Și că m-ai judecat că despre tine am scris atât de mult Două albume, mai puține n-am putut Serios, am încercat să nu mai scriu, dar dorul m-a durut Și-am scris, crezând că o să treacă, dar n-a mai trecut Și te-aș fi vrut mai mult, dar numai două toamne te-am avut Și nici acelea nu m-au încălzit căci te-am pierdut de mult Încă de la-nceput, când mi-ai cântat și te-am crezut Tu nu ai fost vreodată al meu, eu nu te-am avut Ci doar mi s-a părut, eu nu te-am avut Ci doar mi s-a părut... Și-acuma totul s-a futut Că dorul meu degeaba strigă dacă tu ești surd Și glasul meu degeaba cântă dacă pentru tine-i mut Și eu sunt doar o fetișcană din trecut Care ca proasta te-a iubit mai mult decât ți-ai fi imaginat Că ai fi meritat, dar timpul este scurt Și eu nu mai ascult bătăile inimii mele ce se rup către necunoscut Și drumul meu spre viitor e-atât de scurt Pentru că tu nu mai ești casa mea de mult M-aș fi-ntors la tine acasă, Doamne, ce aș fi vrut! Dar tu nu mai ești casa mea de mult