Letras

Asta-i o poveste despre puștii din cartier Din cartier Din cartier Asta-i o poveste despre puștii din cartier Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel Unii îi zic destin iar alții spun că e blestem Eu cred că e cel mai trist refren Asta-i o poveste despre puștii din cartier Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel Unii îi zic destin iar alții spun că e blestem Eu cred că e cel mai trist refren Îl știu pe unu, am fost cu el în generală Ce voia să se omoare încă din prima zi de școală Cu un tată bețivan ce îl bătea seară de seară Venea vânăt stând în clasă încercând doar să nu pară Și stăteam cu el la gară, așteptând autobuzul Spunea că urăște viața dar nici nu-i prinsese gustul Mi-a întins într-o zi mâna, avea lacrimi pe obraz Tacsu îi arsese mâna în focul de pe aragaz Și era doar un copil, nici nu știu dacă mă simți Unii au părinți din ăia, de mai bine n-ai părinți Doare al dracului de tare, încă mă scoate din minți L-am văzut ultima oară pe peron, înghesuiți De momente și de vorbe și de amintiri ciudate Îmi spunea cât se urăște și cât se gândea la moarte I-am spus că o să fie bine și simt cât poate să doară După o vreme am auzit că și-a legat de gât o sfoară Asta-i o poveste despre puștii din cartier Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel Unii îi zic destin iar alții spun că e blestem Eu cred că e cel mai trist refren Asta-i o poveste despre puștii din cartier Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel Unii îi zic destin iar alții spun că e blestem Eu cred că e cel mai trist refren E despre puștiul ce a crescut în orfelinat Fiindcă mă-sa la lăsat fix când tacsu a decedat De mic copil pe tâlhărie, pe furat Ce se lua în smardoială pentru locul lui din pat Unii râdeau în morții lor că n-avea țoale Până și-au luat toți bătaie într-o seară în parcare Și nu-ți cânt de două palme sau schemă de intimidare Îți cânt despre o rozetă ce le-a spart fața la fraieri Combina tot pe la scară, de la târfe la vrăjeală Știu, fura casetofoane din mașini parcate în stradă A fost și plecat pe-afară să tragă niște manete L-au închis o perioadă pentru nu știu ce anchete A ieșit apoi afară dar își pierduse relația Cică femeia îi plecase nu mai accepta situația Eu pe-atunci eram în Londra, am primit mesaj pe seară Vezi că ăsta a murit, și-a legat de gât o sfoară Asta-i o poveste despre puștii din cartier Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel Unii îi zic destin iar alții spun că e blestem Eu cred că e cel mai trist refren Asta-i o poveste despre puștii din cartier Multe s-au schimbat și multe au rămas la fel Unii îi zic destin iar alții spun că e blestem Eu cred că e cel mai trist refren Cel mai trist refren Mai trist refren Asta-i o poveste despre puștii din cartier
Writer(s): Raduly Marian Lyrics powered by www.musixmatch.com
instagramSharePathic_arrow_out