Nebun de Alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De când mă simt tot mai bogat de tine Și-mi stau pe tâmple soarele și luna Acum mi-e cel mai rău și cel mai bine. Și uite, n-are cine s ne-ajute Abia-și mai ţine lumea ale sale Și-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri caută o cale Și te iubesc cu milă și cu groază Tot ce-i al tău mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce capturează Regina neagră pentru veșnicie. Și te iubesc cu milă și cu groază Tot ce-i al tău mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce capturează Regina neagră pentru veșnicie Prin gări descreierate accidente Mărfare triste vin în miezul verii Iar eu sunt plin de gesturi imprudente Ca să te apropii și ca să te sperii. Jur împrejur priveliști aberante Copii fragili ducând părinţi în spate Bătrâni cu sănii gri de os pe pante Și albastroși venind spre zări uscate Și te iubesc cu milă și cu groază Tot ce-i al tău mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce capturează Regina neagră pentru veșnicie. Și te iubesc cu milă și cu groază Tot ce-i al tău mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce capturează Regina neagră pentru veșnicie Mi-e dor de tine și îţi caut chipul În fiecare margine a firii În podul palmei dacă iau nisipul Simt un inel jucându-se de-a mirii. I-aud prin bătălii din vreme-n vreme Ostașii gărzii tale ţi se-nchină Iubita mea cu foarte mari probleme Cu chip slavon și nume de regină Și te iubesc cu milă și cu groază Tot ce-i al tău mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce capturează Regina neagră pentru veșnicie