Prea Târziu

După ani de agățat priviri de tavan Și luat doruri la numărat Învârtit mereu între-aceiași pereți În același deșert nemișcat Mă voi transforma în statuia Nudă a unui delir Peste generații mă veți găsi Îmi veți acorda îngrijiri Va fi oricum mult prea, mult prea târziu Voi fi strivit de tăcere Cum e să fii n-am să, n-am să mai știu Și nu voi avea nicio părere Dar voi zâmbi mereu cu ochii goi Indiferent ce-ați face voi Zece mii de pași în jurul unui ambuteiaj De visuri și agonii Dezarticulând cuvinte ce nu-mi mai plac Într-un arhipelag de beții Cred că mă transform în statuia Ecvestră a unui delir Peste generații mă vei găsi Și-ai să mi-amintești să respir Va fi oricum mult prea, mult prea târziu Voi fi strivit de tăcere Cum e să fii n-am să, n-am să mai știu Și nu voi avea nicio părere Dar voi zâmbi mereu cu ochii goi Indiferent ce-ați face Dar voi zâmbi mereu cu ochii goi Indiferent ce-ați face Dar voi zâmbi mereu cu ochii goi Indiferent ce-ați face Indiferent ce-ați face voi Indiferent ce-ați face Indiferent ce-ați face Indiferent ce-ați face