Ferigi şi oase încâlcite
Sunt trupul celor ce-au rămas
Cu ochii-n soare
Când cerul le cădea, eutanasiat, în poală
Când mintea se-ndepărta
De lumea tot mai goală
- Şi voi
Vă-nvârtiţi în şivoi
Vă-ntrupaţi
Ce-a rămas răsare
Dinspre inimi-fiare
În şivoi să strângă
Sângele din stâncă
Al celor ce-au rămas cumva în picioare
Odată ce dorinţa vieţii a apus
Odată ce ultima fărâmă de bucurie
A fost stinsă de omenire
Joacă viscolul pe plaiuri
Peste trupuri suflă-n naiuri Cântece de moarte Gândul ce desparte
Om de solzi, pământ şi apă
Din neant pălit îţi sapă
'N sufletul şivoi!
Se zvoneşte din morminte
Viii ca să ia aminte
C-or să umple gropi de negru
Haidaţi, fraţi, cîntaţi funebru!
Să răsune vîntul sorţii
Ne cinstească glasul nopţii
Lupi din grote ne îngîne
Ţîşniţi din hore nebune!
- Şi voi
Vă-nvârtiţi în şivoi
Vă-ntrupaţi
Ce-a rămas răsare
Dinspre inimi-fiare
În şivoi să strângă
Sângele din stâncă
Într-un sfârşit vom asculta
Ce-ngână, surd, pământul
Ce gângureşte pruncul
Când solzii lumii au căzut
Şi platoşa-i e pulbere
Vedea-vom că din hău poţi doar să urci
