Mai întâi a fost frica
Întâi a fost frica
Apoi puterea
La care jinduim
Izvorâtă din cea dintâi
Pe voi când n-o să vă mai văd
Fiinţe de noroi lihnite de putere
Să ştiţi
V-oi accepta-napoi
De-eți renunţa la-avere
Cel mai frică
Ţi-a fost când
Umbra ta a
Devenit străvezie,
Când lumina a pătruns
Prin ea
Frica e un răspuns
Firesc şi natural
Străvechi, un mecanism
Ce te-ndeamnă s-omori, să trădezi.
Aur în formă de şerpi
Cu lapte şi sânge mânjiţi
Vederea ţi-o străpunge. Te
Întrebi vreodată "de ce"?
Pe voi când n-o să vă mai văd
Fiinţe de noroi lihnite de putere
Să ştiţi
V-oi accepta-napoi
De-eți renunţa la-avere
Puterea se ţese din frică
Dar domniile voastre n-ar îndrăzni
Să recunoască acest adevăr
Puterea se ţese din frică
Dar domniile voastre n-ar îndrăzni
Să recunoască acest adevăr
Pe voi când n-o să vă mai văd
Fiinţe de noroi lihnite de putere
Să ştiţi
V-oi accepta-napoi
De-eți renunţa la-avere
Iar Tu păstrează-ţi faţa, copile
Nu acţiona din frică. Iubeşte
