Departe

Pădurea se-nfioară, Un pieptene uriaş trecut prin vânt. Inconştient, Într-un covor de frunze, M-abandonez şi mă afund. Am părăsit oraşul Pentru un vis de lemn şi de pământ, Stelele pe cer. Iubito, pune masa, Lumina lunii să ne spele blând... Atent ascult furnicile Şi-nvăţ cum e să ai un vis comun Cu alte mii şi mii... Am părăsit oraşul Blestemul viselor ce stau la rând. Am părăsit oraşul Blestemul viselor ce stau la rând. Departe, departe... Cine sunt cu adevărat citesc în lemn şi-n fum. Departe... Pădurea îmi e casă acum, învăţ să îmi fac drum. Departe... Primesc botezul fiarelor în nopţile târzii. Departe... Iubire este când asculţi furnicile cum plâng. Departe... Iubire este când asculţi, Asculţi furnicile cum plâng. Iubire este când asculţi... Natura e un adevăr În care mă voi scufunda etern, Adevăr de lemn. Într-un covor de frunze Am să-mi îngrop rămăşiţele... Dintr-un covor de frunze Am să renasc acum.