Nu Ma las de Limba Noastra...

De-o fi cumva sa fim vreodata Loviti de sus de-o soarta stramba Mai bine muti o viata toata Decat lipsiti de-a noastra limba. De-o alta nu-mi soptiti intr-una Nu mi-o strigati pe sub fereastra Parerea mea nu se mai schimba Eu nu ma las de limba noastra. Cat timp im lumea zgomotoasa Va fi suflare omeneasca, De-a pururi sfanta si frumoasa A noastra limba sa traiasca. Sortita-n veci de-a nu apune Cu-a sa rostire-nalt maiastra, Mereu sub soare sa rasune Ca o cantare limba noastra. Deci vrerea mea sub zarea-albastra S-o stie lifta cea pagana - Eu nu ma las de limba noastra, De limba noastra cea româna.