Personal

Primii pași: undeva-n Ozana, cu ai mei

Macarale, cica Circa 13, sector 3

Bloc jegos, cum toate peste tot, erau odată

D-asta, m-au transferat rapid din zonă, direct în Baltă Albă

Apartament frumos, mobilă puțină

Dar lasă că e bine, că e-ndreptat către lumină

Acum avem casă nouă, cumpărată de la stat

În care au mai stat și alții, dar le-a fost bine, și-au plecat

7 în 3 camere, înghesuială ca-n tribune

Multe guri la masă, cică tre-să plece-n lume

Așa, taică-miu-n CC, în prima linie riscă tot

Când la alții rula revoluția, pe-un TV alb-negru Sport

La școala de peste drum, încă nu cunoșteam pe nimeni

Ghiozdanul din spinare mă depășea la înălțime

M-am adaptat rapid, dar nu puteam să sufăr

Diminețile-n care ne strângeau la careu, ca Pițurcă

M-am apucat de fotbal, s-ajung ca Ziddane

Așa am dat de KEPA, p-atunci îi ziceam doar Dan

Nu stăteam p-acasă, că fugeam de-ngrămădeală

D-aia, mă vedeai p-afară, în cartier sau în scară

Țoale largi, că-s mari, nu de-alta, șapcă-n cap Atlanta

Walkman mai târziu, că doar n-aveam bani și de-asta

"Nimic Normal", pentru un copil normal

Ce-și dorea s-aibă "Suta"-n căști, nu-n buzunar

Uite-așa eram, băgam joacă, zi de zi

Știam că tre' să mă feresc de droguri și-alte porcării

Portofelul pe surprize, Andreea Marin, cădeam lemn, mă

Și m-apucam de teme, doar când n-aveam "Nici o problemă"

Apoi, plec la liceu, de lene-l aleg tot în cartier

Încep să bag FIFA, renunț la fotbal pe palier

Acum toți se tirează, rămân doar eu p-acasă

Și salut ziua-n care testu-a arătat, că n-a rămas fata borțoasă

Băi, am învățat să țin strâns pumnul dreptății

Cu adidașii tociți, pe Câmpia Libertății

Am exersat, am învățat să car halbă după halbă

Am trosnit prima rablă, prima proastă, prima dată

Aici e locu-n care am crescut, sau am căzut

Dar m-am ridicat să lupt, indiferent prin ce-am trecut

E locul meu, în care am trăit și-am învățat

Că, indiferent ce-ai face, nu poți uita de-unde-ai plecat

Cursa a-nceput în '86, în blocul 31, lângă case

Soarele intra pe geam, covorul ni-l pătase

Erau raze, ce-mi încălzeau copilăria, cu zilele frumoase

N-aveam niciun fel de griji, aveau ai mei pentru mine

De dimineață până seară, credeam că totul mi se cuvine

7 zile din 7, în tot ce ziceam, era o glumă, mă durea-n pulă

Mestecam gumă, eram mândru că mergeam în adidași cu talpă de spumă

23 August, Voinicelu, Teclu, Belvedere

Zona Piața Muncii, cu brigada la vedere

A două casă era strada, fața blocului

În '99, a plâns Călin, că m-am mutat pe Socului

Nu înțelegeam ce fac, de fapt, încotro mă îndrept, la ce să mă aștept

Parcă mă îndepărtam încet, dar sigur, de la subiect

A venit și ziua-n care să văd o fată să-mi pice fața

01-10 August, în viața mea apare creața

Alane, mai ții minte când venea tata după noi, și striga-n tribune

"Hai voinicii"? Narcko, și tu știai că era pe bune

Mama, o văd cum trage cu casa, cum se zbate de ani de zile

Mai plânge, dar își revine, încearcă să ne fie bine

Miță-i frati-miu mai mare, de la el am învățat eu rap

Dădeam volumul blană, pe vecini îi puneam în cap

31 iulie '05, vestea se duce rapid

Aflăm de la Anton, că Florin s-a prăpădit

În semn de respect, ne-am reunit, se reface toată brigada

La băncuță, zi și noapte, ne legitimează garda

Parc-ar fi ziua de ieri, dar uite că trece timpu', zi tu

Pe fața fiecăruia dintre noi, a început să se așeze ridu'

Și cum stresul începuse să îmi dea de furcă, am început să bag muncă

La patron eram slugă, începuse să mă rupă

Nu mai era de stat la Stat, obligat forțat, forjat

Pe bani de căcat, continuam să mă lupt, să trag

Constant, săturat până peste cap, mă puneam în pat, cădeam lat

Adormeam instant, ca și sedat, și dimineață mă trezeam iar spart

Cu dorințe, vise, pe parcurs, multe stinse

Am dat de multe zdrențe, porți închise, și rugăminți respinse

Dar n-am cedat, am încercat, am încărcat, și trag trăgaciul

E declanșat, PacPac la șahiști în parc, să-ți fută calciul

Tre' să te bați, să lupți, să-nfrunți, nu cruți, gata te-ncrunți

La scârbele astea ordinare, ce au crucea întoarsă-n frunți