Privirea ta

Azi merg pe strada pe care-o ocoleam Oare mai stai acolo? Mă-ntrebam Cu cine ești? Pe cine? Cum iubești în casa-n care noi am scris povești? Știu că a trecut atâta timp Dar încă se întâmplă și mă tem Eu uneori, în viața mea perfectă simt Să te mai caut, te mai caut în acel refren Nu pot uita privirea ta, Mereu o visez, nu mă satur de ea Și când mi-e dor, ea zboară ușor Te-aduce la mine Nu pot uita privirea ta, Mereu o visez, nu mă satur de ea Și când mi-e dor, ea zboară ușor Te-aduce la mine, în inima mea Mai derapez din când în când printre amintiri Când ne certam și tu veneai c-un trandafir El s-a uscat de dor și noi am devenit străini Cred că așa se-ntâmplă cu unele iubiri Știu că a trecut atâta timp Dar încă se întâmplă și mă tem Eu uneori, în viața mea perfectă simt Să te mai caut, te mai caut în acel refren Nu pot uita privirea ta, Mereu o visez, nu mă satur de ea Și când mi-e dor, ea zboară ușor Te-aduce la mine Nu pot uita privirea ta, Mereu o visez, nu mă satur de ea Și când mi-e dor, ea zboară ușor Te-aduce la mine, în inima mea Spune-mi, oare, oare, oare Te mai gândești și tu la mine, așa din întâmplare? Spune-mi, oare, oare, oare Și tu mă cauți în acel refren? Nu pot uita privirea ta, Mereu o visez, nu mă satur de ea Și când mi-e dor, ea zboară ușor Te-aduce la mine Nu pot uita privirea ta, Mereu o visez, nu mă satur de ea Și când mi-e dor, ea zboară ușor Te-aduce la mine, în inima mea