Cu mulți ani în urmă, m-am întovărășit cu un subwoofer

Mi-a povestit atâtea, încât am început să sufăr

Mi-a spus: „Mintea ta e ca un cufăr: deschide-te, caută-te

Găsește-te, apoi analizează-te

Lucruri bune: păstrează-le; relele: aruncă-le

Zilele sunt precum clipele, trec repede; trăiește-le

Amintiri urâte: șterge-le; exemple bune: urmează-le

Idei constructive: ce mai stai? Pune bazele, clădește-le”

Am ridicat capacul, când vocea lui îmi răsuna în ureche

Şi-ntr-un colț, am găsit o carte; era cea mai veche

Am șters praful de pe copertă, și am deschis-o

Cartea se numea „Copilăria”, mi-am amintit că eu am scris-o

Am recitit pagină cu pagină, imagini ce mă macină

Ca o casă bântuită de stafiile trecutului, în paragină

Retrăiesc momente, un copil simplu-n sandale

Dau timpul înapoi, la vârsta când hoinăream pe maidane

Priveam viața cu inocență și indiferență, cu multă decență, mai puțină decadență și violență

Ar fi o singură diferență, dac-aș putea să rescriu: să fiu acel fiu ce nu suferă că tatăl său e o absență

O prezență imaginară, o existență spirituală

Îmi doream, ca evidență-n memorie, măcar o coardă vocală

Închid această carte, și-o las în colțul său

Şi deschid următorul volum, și-acesta plin de praf

Caut porți și ferestre, caut voci să-mi dea de veste

Mă caut; îmi dau teste să găsesc ieșiri, e o poveste

În care orice pas este o căutare, sunt fără scăpare

Rămân închis în propria mea închisoare

Caut porți și ferestre, caut voci să-mi dea de veste

Mă caut; îmi dau teste să găsesc ieșiri, e o poveste

În care orice pas este o căutare, sunt fără scăpare

Rămân închis în propria mea închisoare

Tot eu: în ani de liceu, un fel de derbedeu

Fără să fiu zmeu, totul se raporta la egoul meu

Eram eroul meu, mă credeam în stare să-mi iau lumea-n cap

Să nu-mi pese de nimic, să fac numai ce vreau să fac

Au apărut tentații, fete ce se credeau drăguțe

Ce spuneau: […]

Băgam liniuțe, cu bani mărunți, să fac puțin mai mulți

Ce câștigam, dădeam pe casete; așa o ardeam pe atunci

Credeam că alcoolul m-ascultă, și-i ziceam: „Auzi, băi, brută tăcută?

Te beau, până când o să-mi stea limba plută”

Vedeam în vicii, delicii ce cereau sacrificii bănești

Mama îmi spunea: […]

Nopți de București au devenit zile, și zilele nopți, să nu te miri

Pe-ntuneric vampir, în zori un martir

Stări de sictir, exaltări, ezitări, remușcări

Deseori, am făcut schimbări, total pierdut în căutări

Trecut prin multe lecții de viață, multe direcții

Realizări și decepții, m-am dat cu capul de toți pereții

Căutam refugii, perfuzii spirituale să scap

Ca și acum: citeam o carte, sau ascultam hip-hop

Caut porți și ferestre, caut voci să-mi dea de veste

Mă caut; îmi dau teste să găsesc ieșiri, e o poveste

În care orice pas este o căutare, sunt fără scăpare

Rămân închis în propria mea închisoare

Caut porți și ferestre, caut voci să-mi dea de veste

Mă caut; îmi dau teste să găsesc ieșiri, e o poveste

În care orice pas este o căutare, sunt fără scăpare

Rămân închis în propria mea închisoare

Mi-am zis că-n erupții de rime, pot cuceri munții

Din spatele frunții, mesajul meu cult cultivă inculții

Să-ncalț desculții, să mă-nțeleagă și surdomuții

Am dese întrevederi cu mine, și purtăm discuții

„- Salut, frate (Baftă, Carbon, ce-ai mai făcut?)

- Am fumat, am băut, am futut, am scris și cam atât”

Subwoofer-ul îmi vorbește, eu mă caut în cufăr orbește

Oare ăsta e scopul vieții? Omul să caute, cât trăiește?

Întrebări, întrebări, și iar întrebări

Între bare, în propria mea închisoare, aștept la răspunsuri urmări

Aceleași stări, aceleași premise, am aceleași vise

De multe ori iau decizii, și conștiința mă contrazice

Şi fiecare crede că are știința că, dacă zice ce zice

Prezice corect, și se integrează perfect în matrice

Şi pe zi ce trece, parcă totul mă lasă mai rece

Extrage zece oameni, și închisori vei găsi tot zece

Spun „adio” prezentului meu din studio

Ce devine trecut în prezentul tău, când m-asculți la radio

Ştiu că și acum cauți, știu, pentru că momentul e prea viu

Cartea asta n-are praf pe ea, eu încă mai scriu

Caut porți și ferestre, caut voci să-mi dea de veste

Mă caut; îmi dau teste să găsesc ieșiri, e o poveste

În care orice pas este o căutare, sunt fără scăpare

Rămân închis în propria mea închisoare

Caut porți și ferestre, caut voci să-mi dea de veste

Mă caut; îmi dau teste să găsesc ieșiri, e o poveste

În care orice pas este o căutare, sunt fără scăpare

Rămân închis în propria mea închisoare