Eu nu mai cred în tine şi nici în vorba ta,
Ţi-ai bătut joc de mine şi de dragostea mea,
Va veni şi o zi când vei realiza
Cât de mult te-am iubit,
Dar nu va mai conta,
Nu voi mai fi în viaţa ta!
Mă acuzi mai mereu că nu fac pentru noi niciun pas
Şi că toate le stric,
Că las roua rece să cadă pe sufletul nostru
Şi că dragostea îngheaţă de frig;
Iluzii deşarte, vise măreţe,
Să trecem peste nu are cine să ne-nveţe.
Eu te las, tu mă laşi,
Eu te vreau, tu mă cerţi;
Greşeşti când o fac eu, nu ştii să ierţi.
Lucram împreună
La o viaţă comună,
Ne ţineam de mână
Şi păşeam aşa către furtună,
Fără să ne pese lumea ce vrea să ne spună,
Mizând pe faptul că sigur e ea nebună,
Dar nebună eşti tu cu tot,
Cu toane cu tot,
Am îndurat atât,
Acum nu te mai suport,
Nu te iert, e simplu,
Nu mai vreau să mă cert.
Eu nu mai cred în tine şi nici în vorba ta,
Ţi-ai bătut joc de mine şi de dragostea mea,
Va veni şi o zi când vei realiza
Cât de mult te-am iubit,
Dar nu va mai conta,
Nu voi mai fi în viaţa ta!
Din cea mai dulce persoană
Ai devenit o capcană,
Pui sare pe rană,
Strigi şi îmi zici că tu nu mai eşti fană,
Dar laşi aripile să se scuture,
Să ne facă zilele omidă din fluture,
Să ne vânture speranţa,
Şi cerul albastru îşi pierde nuanţa,
Îmi pierd capul de parcă diavolii mă încearcă,
Binele se ascunde, răul tot se remarcă;
Sigur pot fără tine, pentru asta şi plec,
Chiar dacă nu e bine şi e totul mai sec,
Ştiu că târziu vei începe să regreţi,
Să mă chemi înapoi şi să plângi,
Atunci glasul tău se va sparge inevitabil de stânci.
Eu nu mai cred în tine şi nici în vorba ta,
Ţi-ai bătut joc de mine şi de dragostea mea,
Va veni şi o zi când vei realiza
Cât de mult te-am iubit,
Dar nu va mai conta;
Eu nu mai cred în tine şi nici în vorba ta,
Ţi-ai bătut joc de mine şi de dragostea mea,
Va veni şi o zi când vei realiza
Cât de mult te-am iubit,
Dar nu va mai conta,
Nu voi mai fi în viaţa ta!
