Stefan Cel Mare

În vechi lăcaș, acolo-n mănăstire

În noaptea neagră din tăcut mormânt

Se-nalță-ncet trezit din lungu-i somn

Ștefan Vodă, veșnic Sfântul Domn

Chipul său apare-n lună

Iar în ochi îi joacă zări

Ștefan cel Mare, cel Sfânt al Moldovei

Dușmanii tu ți-i cunoști

Bate-i, părinte, învață-i durerea

Nu le rămâne dator

Cu toți cei mulți, buni și tari ai săi

Ștefan Vodă sabia și-o ridică

Umbra ei ce-nvăluie Moldova

Trimite-n Iad dușmanii vechi și noi

Bate-i, Ștefane, părinte

Alungă-i dincolo de Nistru

Oh, oh, oh!

Oh, oh, oh, oh!