Frica

Mai întâi a fost frica Întâi a fost frica Apoi puterea La care jinduim Izvorâtă din cea dintâi Pe voi când n-o să vă mai văd Fiinţe de noroi lihnite de putere Să ştiţi V-oi accepta-napoi De-eți renunţa la-avere Cel mai frică Ţi-a fost când Umbra ta a Devenit străvezie, Când lumina a pătruns Prin ea Frica e un răspuns Firesc şi natural Străvechi, un mecanism Ce te-ndeamnă s-omori, să trădezi. Aur în formă de şerpi Cu lapte şi sânge mânjiţi Vederea ţi-o străpunge. Te Întrebi vreodată "de ce"? Pe voi când n-o să vă mai văd Fiinţe de noroi lihnite de putere Să ştiţi V-oi accepta-napoi De-eți renunţa la-avere Puterea se ţese din frică Dar domniile voastre n-ar îndrăzni Să recunoască acest adevăr Puterea se ţese din frică Dar domniile voastre n-ar îndrăzni Să recunoască acest adevăr Pe voi când n-o să vă mai văd Fiinţe de noroi lihnite de putere Să ştiţi V-oi accepta-napoi De-eți renunţa la-avere Iar Tu păstrează-ţi faţa, copile Nu acţiona din frică. Iubeşte