Слова
Stau în patul vechi de nuiele
Praful mă cuprinde ca un fum
Sunt uscat şi nu mai am nici o putere
Căci picioarele slăbite-mi sunt
Şi aştept din zori ca norodul
Milă să îmi dea ca să trăiesc
N-am nici o speranţă, nimeni nu mă vede
Dar Cineva la mine s-a oprit...
Ridică-ţi patul şi umblă
Mi-a șoptit cu vocea-i blândă
Printre lacrime îl văd mâna Sa o prind şi cred
Pe picioare-ncep să merg
Cine oare e Străinul
Ce mi-a şters pe veci tot chinul
E Isus din Nazaret, Fiul Tatălui Ceresc;
Oare cum să-I mulţumesc
Înspre casă m-a trimes Mesia;
Merg să spun la toţi ce mi-a făcut:
El în neagra beznă mi-a adus lumină
Sunt fericit că îl cunosc de-acum...
Sunt si astăzi mulţi ce zac în paturi
În păcat, în boală şi nevoi
N-au nici o speranţă, nimeni nu îi vede
Dar Cineva la ei se va opri...
Ridică-ţi patul şi umblă
Mi-a șoptit cu vocea-i blândă
Printre lacrime îl văd mâna Sa o prind şi cred
Pe picioare-ncep să merg
Cine oare e Străinul
Ce mi-a şters pe veci tot chinul
E Isus din Nazaret, Fiul Tatălui Ceresc;
Oare cum să-I mulţumesc
Written by: Otto Pascal
