MI-E Dor

De zile bune cad pe gânduri, ore, și zâmbesc tăcut

Că tot mă aleargă amintirea anilor ce m-au trecut

Mi-e dor de dimineți cu ploi și cântece de vrăbii

Azi, la ora 5, știrile aduc topoare și săbii

Mi-e dor de gașca de puștani ce plecau spre generală

Ce mușcau dintr-un colț de pâine până ajungeau la școală

Azi toți se uită strâmb și te-ntreabă sec:

„De ce ai pachet de-acasă și nu-ți iei de la Mac?”

Mai ieri, băieți și fete ce săreau cu orele-n șotron

Azi, copii de 11-12 ani împart berea la bidon

Unde-s petrecerile făcute doar c-un casetofon?

Azi toți dansăm și ne iubim pierduți în telefon

Mi-e dor de sticla de lapte ce-o luam, după ore, în coadă

Azi laptele n-are nici gust, și pâinea e fadă

Mi-e dor de oamenii mai buni, ce anii i-au schimbat

Azi toți caută să ocupe tronul de împărat

Mi-e dor de anii ce-mi dădeau liniștea care mă hrănea

Acum lumea e mai rea și-o simt zi de zi pe pielea mea

Mi-e dor de anii ce-mi dădeau liniștea care mă hrănea

Acum lumea e mai rea și-o simt zi de zi pe pielea mea

Mai vine-o zi, când alta pleacă

Cu-aceleași fețe, sub alte nume

Pierdut în larg, singur în barcă

Caut oamenii într-un ocean de lume

Deși viața era mai grea, era mai frumoasă

Azi copiii își pierd tinerețea pe tablete-n casă

Mi-e dor de pomii ce nu fugeau de dinții de fierăstrău

Ca un Rolex și-un BMW să vorbească-n locul tău

Azi copiii au uitat de multe meserii

Toți sunt influenceri, vloggeri...se sting zi de zi

Unde-i mingea ce strângea două blocuri la fotbal, pe seară?

Azi Fortnite și FIFA nu le mai dau voie afară

Unde-s bărbații ce erau bărbați, nu doar pe alocuri?

Azi bărbații poartă blugii-n cur, cocoțați pe tocuri

Unde-s băieții ce invitau fetele la dans delicat?

Azi fetele invită băieții la videochat

Parcă mai ieri, cu Snagov și Carpați te luai de fumat

Azi rulezi un cui, ți-o pui pe Maria-n cap

Unde-s căsniciile ce durau mai toate o viață?

Acum 80% atârnă de un fir de ață

Mi-e dor de anii ce-mi dădeau liniștea care mă hrănea

Acum lumea e mai rea și-o simt zi de zi pe pielea mea

Mi-e dor de anii ce-mi dădeau liniștea care mă hrănea

Acum lumea e mai rea și-o simt zi de zi pe pielea mea

Mai vine-o zi, când alta pleacă

Cu-aceleași fețe, sub alte nume

Pierdut în larg, singur în barcă

Caut oamenii într-un ocean de lume

Mi-e dor de poze și vederi, și albume reale

Astăzi, amintirile se adună în albume virtuale

Parcă mai ieri umpleam plasele cu fructe sănătoase

Astăzi mere injectate se fălesc că-s frumoase

Unde-i credința ce stătea în biserici modeste, nu regale?

Azi stă în catedrale, departe de spitale

Mi-e atât de dor de gustul fad al apei de la chiuvetă

Acum Evian și Vittel ne vând scump o etichetă

Ieri, mai toată lumea avea după cum muncea

Azi fac datorii la bănci și strâng din curea

Unde-s fanii adevărați ce mergeau la concert?

Azi fanii-și înjură artiștii prin comentarii pe net

Drumul e la fel, doar anii s-au schimbat

Din respect și... Viorica ne vorbește agramat

Ieri era, parcă, mai bine, dacă mă-ntrebi pe mine

Acum viața se-ndreaptă sigur spre praf și ruine

Mi-e dor de anii ce-mi dădeau liniștea care mă hrănea

Acum lumea e mai rea și-o simt zi de zi pe pielea mea

Mi-e dor de anii ce-mi dădeau liniștea care mă hrănea

Acum lumea e mai rea și-o simt zi de zi pe pielea mea

Dacă „evoluție” înseamnă: pierderea dragostei, pierderea valorilor morale, a bucuriei izvorâte din lucruri aparent neînsemnate și înstrăinarea față de credință, atunci prefer să trăiesc în trecut – catalogat de o turmă superficială drept „învechit” și „înapoiat”

Oaia Neagră!