Codru

Şuier aspru, prin ce văi Te petreci, subt crengile moi? Peste rădăcini şi spini Pe cărări cu mărăcini Prin ciulini ascunzi lighioane Născătoare de ghinioane Poartă boli în al tău pântec Împleteşte-n lunci un bocet Frunzele cad şi zările se varsă Apa e neagră, piscu-i scobit Ce deznădejde sădit-a omu' 'N pântecul lumii – cânt adormit Eu rag cu inima-nflorită La mugetul de jale Descumpănit, în pripă Născut de-un glas din vale Rămâi să pieri! Rămâi să simţi! Azi, dezmierdat de soartă De veacuri, văzu-ţi, îmbrăcat Cu spini, cărarea-arată-ţi Unde calea şerpuieşte Uite! Încalecă zarea Pasul meu uşor îl ţese Uite, văpăi Peste cer se-ntind S-a-mplinit Ceasul Uite, văpăi Peste cer se-ntind S-a-mplinit Ursita Unde calea şerpuieşte Uite! Încalecă zarea Pasul meu uşor se pierde Codru, ridică-ţi ascuţitul pinten Crestele albe, suflul pierit! Strigă-ţi durerea către înalturi Spre a-ţi renaşte duhul cernit!