Pentru totdeauna

Mamă, nu mai doare dorul Nu mai doare lipsa lui, nu-i Nu mai simt nimic, am obosit De cât l-am iubit, De cât l-am iubit Am crezut că nu te voi putea uita, Am crezut că-i pentru totdeauna Încă simt cum pâlpâie încet dorul tău în mine N-am crezut că mai e viață după tine Am să scriu povești despre trecut, Am să scriu doar ca să nu le uit, Am să scriu până încet voi dispărea Știi, eu te-am uitat Tu nu mă uita, Tu nu mă uita Vreau să știi că asta-i răzbunarea mea Să mă ții printre regrete, lângă inima ta Mamă, nu mai doare dorul Nu mai doare lipsa lui, nu-i Nu mai simt nimic, am obosit De cât l-am iubit, De cât l-am iubit Mamă, nu mai doare dorul Nu mai doare lipsa lui, nu-i Nu mai simt nimic, am obosit De cât l-am iubit, De cât l-am iubit Fugi, inimă, fugi, Fugi, inimă, fugi, Că monstrul a murit D-acuma poți să strigi Poți să urli, poți să plângi Poți să dai cu pumnii strânși Chiar dacă nu se vede, sunt mereu cu ochii plânși Nu mai doare inima, Nu mai fac pe victima, Nu mai dau și nu mai dai, Nu mai ține replica Ultimul cuvânt e mereu ceva mărunt Amândoi ne folosim de adevărul cel mai... crunt Suntem singuri împreună Cândva râdeam în soare, Acuma urlăm în furtună Și când fulgeră și tună Ai cuvintele ca scut N-am văzut, n-am putut, Nu o să te uit Mamă, nu mai doare dorul Nu mai doare lipsa lui, nu-i Nu mai simt nimic, am obosit De cât l-am iubit, De cât l-am iubit Mamă, nu mai doare dorul Nu mai doare lipsa lui, nu-i Nu mai simt nimic, am obosit De cât l-am iubit, De cât l-am iubit Iubirile pleacă, am învățat asta cândva Înainte de tine, dar nu înaintea ta Și îți doresc să iubești așa cum te-am iubit eu Poate așa vei înțelege ce înseamnă suflet greu