Oameni suntem (feat. Bocaseca & Nu')

Mă duc cu gândul la oameni, la viața mea, prieteni, familie, la suflet E-un paradox până-nveți să-nțelegi Ești binecuvântat chiar și când suferi Am lăsat pe lângă urechile mele și vorbe și vântu' să sufle... Să-nțeleg că-s doar eu cel ce poa' să zidească Și de vrea totu' să surpe Nu vreau să te superi, aș vrea când mă-ntrebi să n-o faci din reflex Și de vrei să știi ce fac și cum sunt Să pot să iți spun liniștit dar și sincer că "super" Dar nu pot să mint sau refuz, că suntem toți ceea ce suntem Cu rele, cu bune, m-auzi... creez dup-o lacrimă-un zâmbet Și cine m-aude, m-aude și cine mă simte, mă simte Un zâmbet se-obține ușor De-nțelegi că ce-i frumos stă-n lucruri mai simple Și de fel ne-am spune mai multe, multe nu se fac auzite E prea des în firea omului să tacă, să țină-n el și să ezite Și filtrăm iubirea prin site toți mereu când cădem în vicii Ispite și uităm de noi Și de darul primit Și doar atunci când mai pică unu', un timp luăm aminte ușor... Oameni suntem... În rest suntem nemuritori Dă Doamne putere pentru frați să lupte Și să facă bine pentru toți ai lor Mai ține-mă viață departe de toxicitatea ce mă degenerează Mă scapi printre degete Viață, te scap printre degete Cine să regrete secete, după ce seceră suflete, se cere Seriozitate la punctu' de lucru, pun punctu' pe unde-mi duc velele Mă ține departe de fals succes... Irelevant cine urmărește succesul Oamenii sunt simple pagube Fără să știe ce-nseamnă eșecul și stresul, vânează progresul Mi-e gândul la suflet Cât suportă îs binecuvântat să-l tratez cu sunet Mai lasă-mă viață să-mi revin, că devin vizibil cu urme Unde-s oamenii? N-am timp să rumeg Adevăr distorsionat, dau totul pe față, se simte puternic conceptul Devine enervant Un fraier și-o încearcă pe față să producă de pe produsul meu pagube Mă știe o țară întreagă, cumetre nu poți să mă furi cu metafore Pun mâna pe ce-mi aparține, mișc fară rețineri, rețineri de calcule Mi-e dor de puterea de-a putea ierta Mi-e dor să mă țină departe de... În zile fără soare, norii îmi sunt o călăuză Fără scrupule și panică de drum Oameni suntem... Azi fără suflet, mâine plini de bani pe-același drum În zile fără soare, norii îmi sunt o călăuză Fără scrupule și panică de drum Oameni suntem... Azi fără suflet, mâine plini de bani pe-același drum Am un an de când nu mai vreau să știu Am un an de când nu mai pot să scriu Un an în care trebuie să mă schimb Să-nțeleg, să mă iert, să mă destind 10 Mai, îmi amintesc de botez M-ai învățat ce-nseamnă să iubesc Ești ancora mea să nu mă ia valu' Scot ulei din coca să-mi treacă amaru' Am sufletu-n bucăți, împărțit în 5000 de părți Conștiința-mi dictează să rezist, să-mi vindece rana Să-mi curețe zile când am pierdut prea multe nopți Un an de când simt că mă înec Repetitiv sentimentul de gol Încăperea-i imensă și se-aude doar un ecou Grațios ca pașii de la tango Am zis că n-o să mai vreau să mai dorm Până n-o să rezolv, să fiu mulțumit Să-nțeleg, să vreau să iubesc din nou Cred c-o să rezolve totul în timp Credința mea dărâmă orice zid M-am săturat să mai cer încă o zi M-am săturat să mai cer încă o zi În zile fără soare, norii îmi sunt o călăuză Fară scrupule și panică de drum Oameni suntem... Azi fară suflet, mâine plini de bani pe-același drum...