Spune (feat. Oana)

Oare cum era dacă era cum trebuia să fie, Nu mai pot să mă mint cu flori de jucărie, Tu n-ai răbdare pentru mine, mie mi-i clar Că tu n-ai timp să stai să devin superstar. Am crescut, am păstrat distanţa, tu nu vezi Dragostea şi-a pierdut nuanţa, Şi e păcat, nu mai e exact aşa cum trebuia, Îţi pare rău că inca te mai regăseşti în strofa mea. Băiatul, fata, banca, pomul Împreună legate într-una fac omul, Las' să curgă de la deal, valul de apă pură Omul iubit de Dumnezeu într-una îndură. Trece timpul pentru noi doi, aduce noi ploi Am noapte în suflet chiar dacă este ziua-n toi, Stelele pe cer apar negre şi ele Ne lasă amintiri în tatuaje negre pe piele. Pentru ce spun, poate par nebun, Tu încă te miri de ce n-am renunţat până acum, Da' nu am cum, iubirea mă face slugă Pentru noi doi aprind ochii negrii sub glugă. Toată patima vreau departe să fugă Şi toată negura vreau soare s-aducă A trecut timpul, nu mai suntem copii, am crescut Avem capul pe umeri, am învăţat din ce-am văzut Am plătit şi tribut şi n-am fost noi de vină Că n-am vrut să vedem dragostea pe cine-nclină Timbrul iubit, ofilit pe scrisoare Ajunge la tine cu valuri de mare. Pun pe foaie câteva cuvinte E necesar să îţi aduc aminte Că băiatul, fata, banca, pomul Împreună legate într-una fac omul. Spune-mi ce-a rămas din noi, Unde-s nopţile în doi, Unde-i dragostea nebună, Ce-a pornit ca o furtună. Spune-mi ce-a rămas din noi, Unde-s visele în doi, Unde-s ideile tăcute, Care vorbeau fără cuvinte. Spune-mi ce-a rămas din noi, Unde-s nopţile în doi, Unde-i dragostea nebună, Ce-a pornit ca o furtună. Spune-mi ce-a rămas din noi, Unde-s visele în doi, Unde-s ideile tăcute, Care vorbeau fără cuvinte. Toată lumea pare-n ochii mei deşert Eu nu mai râd, nu mai plâng, nu mai cred, nu mai iert Nu mai poate absolut nimic să îmi aline truda Nu sunt fericit chiar de mă-ngrop în aur ca Iuda. Gândurile mele par duse cu pluta, Nu mă consolez chiar dacă apar fete cu suta Ursitoare care mai de care Cu baghete magice vor să mă scoată din stare Da' eu văd pe fundalul zilei cel mai frumos chip, Restu' promit numai castele de nisip Sincer să fiu, încă mă-ntreb de ce nu mi-e bine Şi de ce nu am putut să cresc lângă tine. Banii nu contează la creştini Unde fericirea e bine chiar dacă-s bani puţini Greu de crezut, o iau de la-nceput Nu mă consolez, că ştiu ce-am avut şi-am pierdut Pare metaforă "o viaţă întreagă" Tu ştii prea bine încă ce ne leagă În tine sufletul rămâne pur, Nu te alină ce găseşti în jur Încă mai cauţi şi vrei să găseşti, O jumătate să poţi să iubeşti Da' peste tot e întuneric, frig şi pustiu Trece timpul şi îţi face din suflet sicriu. Iau pixul şi scriu să te-aduc înapoi Cerne sita speranţă, cu gândul că adun diamante din noroi Doi unu' fac, încă nu mi-i drag altă jumătate, d-aia nu mă bag. Şi pun pe foaie câteva cuvinte E necesar să îţi aduc aminte Că băiatul, fata, banca, pomul Împreună legate într-una fac omul Spune-mi ce-a rămas din noi, Unde-s nopţile în doi, Unde-i dragostea nebună, Ce-a pornit ca o furtună. Spune-mi ce-a rămas din noi, Unde-s visele în doi, Unde-s ideile tăcute, Care vorbeau fără cuvinte. Spune-mi ce-a rămas din noi, Unde-s nopţile în doi, Unde-i dragostea nebună, Ce-a pornit ca o furtună. Spune-mi ce-a rămas din noi, Unde-s visele în doi, Unde-s ideile tăcute, Care vorbeau fără cuvinte.