Ca să te laud

Ca să te laud

Îți sărut mâna doamna mea frumoasă,

genunchiu-mi cade-n cel mai nobil lut,

pe care-l simt că sunt și ți-l sărut,

ca pe o dulce sare luminoasă.

Sărutu-ți mâna doamna mea deplină,

sfințită mult de lacrimi și sudori,

ca să exiști, să dăinui, să nu mori,

bătrână sfântă insulă latină.

Sărut profund căușul palmei tale,

din care m-ai crescut frumos de prunc,

nu-i fir de praf din trupul tău s-arunc,

în apa vremii stând să ne prăvale.

Nu-i fir de praf pe care nu-l sărut,

din trupul tău pe care-l scurmă vântul,

ca să te laud am numai cuvântul,

văzut, iubit, cuprins și cunoscut.