Nu ma las de limba noastra…

De-o fi cumva sa fim vreodata

Loviti de sus de-o soarta stramba

Mai bine muti o viata toata

Decat lipsiti de-a noastra limba.

De-o alta nu-mi soptiti intr-una

Nu mi-o strigati pe sub fereastra

Parerea mea nu se mai schimba

Eu nu ma las de limba noastra.

Cat timp im lumea zgomotoasa

Va fi suflare omeneasca,

De-a pururi sfanta si frumoasa

A noastra limba sa traiasca.

Sortita-n veci de-a nu apune

Cu-a sa rostire-nalt maiastra,

Mereu sub soare sa rasune

Ca o cantare limba noastra.

Deci vrerea mea sub zarea-albastra

S-o stie lifta cea pagana -

Eu nu ma las de limba noastra,

De limba noastra cea româna.