Omul De Cărbune

Ai buza răsfrântă dar n-ai nimic de sfântă

Eu nu am nici o vină, m-apropii de lumină

Ca un fluture de noapte, cu aripi înghețate,

Sărută-le pe toate, lasă-mi și mie una poate

Apăs pe trăgaci dibaci plumbu pleacă, apele seacă

Nimic nu poate să întreacă o inima ce nu se pleacă /

Când bezna atacă, ochiul vrea sa prindă

Gloanțele când fulgeră-n oglindă

Lasă cioburile din urmă sa te prindă

Lasă roșul să te cuprindă

Într-o colindă delir, știi că am stil

How do you feel baby, how do you feel

Sunt omul de cărbune care te-a adus pe lume,

Sunt omul de cărbune care te-a adus pe lume,

N-am nume, n-am glume, n-am umbre, las urme

Plutesc în limbo cu pistoale de carbon akimbo

Ca Prâslea tai o bucata din pulpă fără nici o culpă,

Plătesc plutașul să mă treacă râul să-mi arate orașul de sus / pin

Scapă-mă de chin, lasă-mă să vin pe foaia ta albă

Nimeni nu te-ntreabă, dacă vrei sa vii pe lume

Dintr-o bucată de humă sau lași omul de carbune

Să facă o glumă și să curgă ghidat

De o mână divină, pe hârtia fină

Las urme pentru sufletul ce va să vină

Sunt omul de cărbune care te-a adus pe lume