Până Mâine

Cine-a stiut primul c-o sa dam cu ratiunea de pamant? Tu n-ai simtit si n-ai murit cu mine. N-a fost destul si nu mai pot sa scot niciun cuvant. E frig din nou si iar esti singur, Oare e ceva ce pot sa-ti mai fur? Nu mi-am lasat vreo usa de scapare, A patra oara-i cu noroc Si iti dau tie colacul de salvare; Tu nu mai poti, dar eu inca mai pot. E mult prea-ntuneric, Tu nu esti vreun inger, Nu mai beau niciodata, Nu mai simt niciodata... pana maine. Inca mai am ore si ti le dau sa le aduni in piept. Noi nu ne-am vrut si n-am avut pe nimeni. Inca mai cer ore, ma faci sa cred ca nimic nu mai e cert. Acum sunt eu iarasi, fara ei, fara noi, fara loc, Fara mine, fara tot.