minți pierdute

Ferice de mine, o, preţ de o clipă Cuprins de blonzi demoni în clipa de-apoi Din nou fericire ce-n urmă se surpă Uitând de nevoia de-a fi, totuşi, doi Din nou fericire ce-n urmă se surpă Uitând de nevoia de-a fi, totuşi, doi Iluzia oarbă de-a fi împărţită O inimă frântă şi ruptă şi surdă Mă-neacă-n amaruri, mă trece prin sită Trecutu-mi revine şi-n ochii-mi goi urlă Mă-neacă-n amaruri, mă trece prin sită Trecutu-mi revine şi-n ochii-mi goi urlă Zadarnic încerci, dar, să umpli tot vidul! Zadarnic tu poduri măreţe înalţi! Zadarnic încerci tu să surpi singur zidul! Opreşte-te, zbiară, şi fă un bilanţ! Zadarnic încerci tu să surpi singur zidul! Opreşte-te, zbiară, şi fă un bilanţ! O, voi, fantome, blestemele sacre Ce strigăte-n noapte şi zi adunaţi! Sătul când voi fi eu şi zilele ape Atunci îneca-v-aş. o zi așteptaţi! Sătul când voi fi eu şi zilele ape Atunci îneca-v-aş. o zi așteptaţi! Să curgă întruna, apoi, vinul verii Şi-n mese bogate voi toţi aruncaţi Atuncea gusta-voi amarul plăcerii De-a nu memora de ce voi râdeaţi Atuncea gusta-voi amarul plăcerii De-a nu memora de ce voi râdeaţi Cu-o clipă-nainte. de mine? de altul? Habar n-am! nu-mi pasă! dar ce-am spus? e-un vis? Făptură... cuvinte?... aproape-i înaltul...! De ce!... ce anume?... ba, nu. interzis!