fără scut

Făţiş aş fremăta un codru Și aş trăi o lume toată De toată frunza ce mai zbiară Ar fi-ntreagă-mbălsămată Și aş cânta unui vid sprinten Ce dăinuie de mii de ani Un singur sunet de-ar cunoaşte Să cugete cu ai săi bani O floare aş uita pe dată Cu al său jalnic, demn îndemn Dacă petala-ar fi o fată Ce sânu-i e sculptat în lemn Și aş clădi o lumânare Ce scutura-va-şi ochii-n sus Dacă pe gura-i este-un cântec Și ochelarii pe nas puşi Și înc-o dată aş mai râde La câinele ce-n suflet e Dac-aş putea să le mai gâdil Pe ielele, chitarele Și aş uita al râmei suflet Ce rătăceşte în pământuri De n-ar ascunde el, în sine-şi O dragoste de ploi şi vânturi Și aş uita şi tot apusul Al soarelui măreţ măcel De n-ar urma o contopire Cu Luna ce înfige-n el O plapumă de ochi sălbatici Și o iubire de temut A mea pentru cei dornici aştri Să-nfrunte lumea c-un sărut Fără scut